Nimic!

Incerc de ore bune sa gasesc ceva despre care sa scriu in blog.. nu am gasit deci voi scrie despre nimic .. sau despre orice. Nici nu stiu cu ce sa incep. Nimic. Cum am trai fara nimic? Sa fim ca niste spirite care nu au nevoie de apa, mancare, aer pentru a supravietui, sa nu avem oglinda ca sa nu stim cum aratam , sa fie totul negru in jurul nostru, sa fim singuri, sa plutim pur si simplu in acel nimic negru si infinit .. fara sa vedem culori, fara lumina, fara cer, fara pamant. Linistea sa ne asurzeasca, bezna sa ne orbeasca. Sa nu gustam micile sau marile placeri ale vietii, sa nu simtim bucurie, fericire, tristete, suparare, dezamagire, sa nu suferim, sa nu stim ce e aia dragoste, sa nu avem sentimente, sa nu avem case, sa nu stim de familie, prieteni, sa nu existe reguli, sa nu ne pese de cum aratam, sa nu avem grija de noi, sa nu avem haine, sa comunicam intre noi doar din priviri si sunete, sa levitam in acel nimic cativa ani dupa care sa murim. Nu ar mai fi diferenta intre viata si moarte, daca am trai in acest mod, pur si simplu am fi niste oameni mediocri, care nu au nevoie de nimic, nu fac nimic, doar plutesc in negru. Fara sa simti durere, cand simti durere stii ca esti in viata, indiferent de durere fizica sau psihica. Dac-ai fi fericit in permanenta te-ai plictisi la un moment dat pentru ca omul intodeauna vrea sa experimenteze ceva nou, omul se plictiseste mai repede decat ne putem imagina, omul este mereu acelasi dar totusi diferit de fiecare data, omul niciodata nu este fericit in totalitate, in permanenta mai vrea ceva iar uneori nu stie ce, specia umana este singura care este cea mai cruda, profitoare, mincinoasa, nepasatoare, barfitoare, nesimtita, oricat de buna ar fi persoana respectiva, tot om este, daca este om se subantelege ce este defapt, un mare nimic care este in stare de prea multe lucruri.